Lumea artei și inspirație

Chiar și la 500 de ani de la moartea sa, Rafael continuă să ne surprindă. Operele marilor maeștri renascentiști rămân adesea ascunse privirii timp de secole, așteptând să fie redescoperite., înainte ca cineva să le descopere și să le împărtășească publicului. Cel mai recent caz este cel al celor 2 picturi realizate în ulei, descoperite în Muzeele Vaticane în urmă cu câteva zile. Picturile au fost mereu acolo, însă prezența lor a trecut neobservată până acum. Și nu a fost vorba despre orice fel de picturi – istoricul de artă german Arnold Nesselrath afirmă că este vorba despre opere de o calitate incontestabil superioară celor care se află în aceeași încăpere.

În Muzeele Vaticane au început în martie 2015 lucrări de restaurare care urmau să fie finalizate mai târziu în acel an. Printre altele, lucrările au fost efectuate și în Sala lui Constantin, unde au fost găsite cele două opere noi. Sala lui Constantin a primit numele după tema care îi decorează pereții. Marele maestru nu a reușit să termine singur pereții, deoarece moartea sa prematură l-a împiedicat. Elevii săi au finalizat pictura după schițele sale, înfățișând scene din viața împăratului Constantin cel Mare. Totuși, cele două opere găsite indică faptul că Rafael a reușit totuși să finalizeze ceva.

Restauratorul Fabio Piacentini a confirmat că acum este absolut sigur că cele două figuri alegorice de pe perete sunt opera lui Rafael însuși. O figură reprezintă Prietenia, iar cealaltă Justiția. Piacentini spune că picturile au fost realizate prin tehnica ulei pe perete, o tehnică foarte neobișnuită și specifică. Restauratorii au început curățarea și observă precizia tușelor, tipică maestrului. În special pe rochia uneia dintre figurile alegorice se pot vedea tușe minunate de pensulă și trecerea de la verde la albastru. De altfel, Rafael avea o tehnică specială „la cald” – aplica un strat gros de rășină naturală cât timp era caldă, iar aceasta, după uscare, se comporta ca o pânză.

Rafael a fost un artist căruia îi plăcea să experimenteze și să încerce tehnici noi. Se știe, spune Arnold Nesselrath, că a dorit să realizeze întreaga Sală a lui Constantin folosind tehnica menționată mai sus, dar, din păcate, a trăit doar atât cât să realizeze aceste două picturi. Restul a fost realizat în mod tradițional.

Rafael Sanzio da Urbino, cunoscut simplu ca Rafael, face parte din marea triadă a maeștrilor renascentiști, alături de Michelangelo și Leonardo. A fost incredibil de productiv și a lăsat în urmă un număr mare de opere, în ciuda morții sale la vârsta de 37 de ani. Majoritatea operelor sale pot fi găsite chiar în Palatul Vatican, iar lucrările sale de acolo reprezintă partea centrală și cea mai importantă a operei sale.

Sala lui Constantin este una dintre încăperile pentru decorarea căreia Papa Iuliu al II-lea l-a angajat pe tânărul Rafael de atunci. Aceste săli trebuiau să fie sălile de primire ale Papei, iar lucrările extraordinare de pe pereții lor au o valoare similară cu cele ale lui Michelangelo din Capela Sixtină, care se află nu departe de ele. Se presupune că Papa a dorit ca lucrările tânărului artist să le umbrească pe cele comandate de precedentul papă, Alexandru al VI-lea. Este interesant faptul că atât Papa, cât și maestrul au decedat când a venit rândul pictării Sălii lui Constantin. Pe pereții săi este înfățișat triumful creștinismului asupra păgânismului, dar sala în sine este mai puțin populară decât celelalte din simplul motiv că se știe că a fost realizată de elevi, nu de maestru. Odată cu această nouă descoperire, acest lucru s-ar putea schimba.